Istoricul Localitatii Țuțora

Istorie Noiembrie 1, 2012

Localitatea Tutora se afla la 20 Km. de centrul orasului Iasi, in directia sud, sud-est, pe malul drept al raului Prut, la aproximativ 3 Km. in amonte de locul unde raul Jijia se varsa in raul intai amintit. Actuala localitate este urmasa stravechii asezari Tutora, pozitionata pe ambele maluri, conform unui hrisov de la Mihai-Voda Racovita din 1720. Numeroase vestigii descoperite in ultimii ani in zona, dovedesc popularea continua din timpuri indepartate a acestor locuri, chiar din prima epoca a pietrei.Intaia atestare documentara insa, este un act din 5 aprilie 1448 al domnitorului Petru Aron (unchiul lui Stefan cel Mare), care vorbeste despre o scutire de vama acordata manastirii Pobrata, la "vadul de la Tutora". Acte asmanatoare a emis si domnitorul Stefan cel Mare, care vorbesc despre "Tutora, la vad".Cronicarul Grigore Ureche, vorbeste despre "podul de la Tutora",iar cronicarul Miron Costin trece Tutora in "Catastiful oraslor moldovene. Numeroase documente din Moldova, dar si din strainatate prezinta Tutora din vechime ca si vad, vama, targ,oras si chiar resdinta domneasca temporara,( incepaind de la Gheorghe -voda Ghica in 1737). Astfel se explica relatarea emisarului turc Evlia Celebi, care in 1661, scrie despre existenta a doua biserici in Tutora pentru cele 100 de case. Probabil una din biserici era la acea "mare manastire", unde "...toti...care vin din tinuturile cazacesti, se opresc". Tot la Tutora s-au oprit si Calga-sultanul turcilor la 1672, Ioan Sobieski-regele polon la 1686, si tarul rus Petru cel Mare la 24 iunie 1711,iesindu-i in intampinare Ghedeon- mitropolitul Moldovei, care la condus apoi la Iasi, unde s-a intalnit cu Dimitrie Cantemir. In vremuri de pace, prin Tutora treceau negustorii pe "Merele Drum Comercial", venind din porturile nordice ale Marii Negre si urcand prin Iasi si Suceava pana in Polonia si chiar in tarile baltice. In vremuri tulburi insa, multa varsare de sange s-a facut in aceste tinuturi. Amintim asasinarea in septembrie 1552 a domnitorului Stefan-Voda, fiul lui Petru Rares de catre boieri in cort "La podul de la Tutora", cum spune Grigore Ureche-cronicarul, dar mai ales luptele extrem de sangeroase din 1581, 1587, 1620, 1633, cand armate moldovenesti, poloneze(lesesti), cazacesti, trucesti sau tatarasti au pierdut multimi mari de ostasi in aceasta lunca a Prutului mult insangerata. Decaderea Tutorei incepe cu anul 1812, cand imperiul rus anexeaza Moldova dintre Prut si Nistru. Astfel,incet, incet,jumatatea din partea anexata dispare,asa cum afirma istoricul Vasile Iucal de la Unghenii "de dincolo"(a carui scriere ne-a ajutat pana aici la partea istorica), iar jumatatea ramasa isi continua existenta in forma unei asezari rurale.

 

 

Monografia Parohiei "Nasterea Maicii Domnului' - Tutora

 

În 1848 ,Alexandru Mavrocordat a construit in Ţuţora ramasă o biserică din lemn ,care a ars in ultimul an al secolului al XIX-lea (1899).La aproximativ 200 de metri de biserica arsă,dupa 14 ani,(princesa-cum ii spun pina azi localnicii) principesa Olga Sturdza(27 septembrie1884-10 iulie1971) fiica altui Alexandru Mavrocordat(1844-1907) si a Luciei Cantacuzino-Pascanu,  casatorita  in 1908 cu Mihail Sturdza(nepotul domnitorului Mihail Sturdza),  a donat pământ pentru noua biserică. În 1913 s-a pus piatra de temelie si au inceput  lucrările de construcţie la biserică, sub îndrumarea preotului Panaite Arhiri  (14 aug.1857-30 iul.1927) şi s-au sfârşit dupa alţi 14 ani. Astfel, in 1927  , enoriaşii care au ridicat biserica prin efort propriu, s-au putut bucura pe deplin la sfinţirea sfântului lăcaş.

Ridicată doar din stradania credincioşilor , construcţia in suprafaţă de 201 metri pătraţi este din caramidă, pe temelie de piatră, in formă treflată, cu turlă pe pronaos, fiind acoperită cu tablă albă.Acoperişul este piramidal.În naos sunt două bolţi semicirculare. Peste bolta de la intrare,se ridică turla,care in prima porţiune este patrată,iar in regiunea clopotniţei,octogonală.

Cele cinci ferestre mari din biserică(4 in pronaos si 1 in altar),cele patru ale clopotniţei,precum si cele 2 uşi (la intrarea in pridvor şi in naos) sunt in arc bizantin.Catapeteasma,de provenienţă rusească,este din lemn de tei,sculptată artistic şi cu ornamente decorative între registre, pe pilaştri.A fost adusă în 1927 din Basarabia de la o biserică din satul Costuleni.

Accesul în cafas şi în clopotniţă se face din biserică pe o scară în spirală.Casa scării este in relief faţă de zidul  normal,vizibilă in exterior spre sud ca o construcţie specială in acest sens.

Pridvorul,de dimensiuni reduse,se află spre apus având  tavanul drept,iar peretii (ca in intreaga biserică)fară decoraţiuni arhitecturale.

 Părintele Teodor Andronovici a fost paroh la Ţuţora între cele două razboaie mondiale.Era de origine din Basarabia.

       Părintele Teodor Merişef a slujit aici între 1942-1975.El a facut primele reparaţii imediat după razboi, când a refacut turla bisericii,bolta altarului şi intreg acoperişul,deteriorate de bombardamentele armatei sovietice.Următoarele reparaţii s-au facut în 1965.

Părintele Dumitru Popa a păstorit această parohie între 1975-1985.A fost rândul său să facă lucrări de reparaţii majore,in 1977,după cutremurul din 4 martie,când s-a consolidat fundaţia prin subzidire.

Părintele Toma Gradinaciuc(1985-1997) a facut cele mai însemnate lucrări în această parohie,ce se pastrează până în prezent.În anul 1986 a fost construită casa parohială de lângă biserică, din caramidă, fiind învelită cu tablă albă.Sfinţirea s-a facut in anul 1987 de către părintele protopop Anton Frunză.

Lucrările ample de restaurare la biserică au avut loc între anii 1990-1994,după cutremurul din 1990,când s-a impus consolidarea din temelii.Cu această ocazie s-a schimbat şarpanta acoperişului,s-a executat faţada in praf de piatră, s-au executat geamurile şi uşa din confecţie metalică,s-a placat Sfânta Masă in marmură neagră de Carara şi s-a executat pardoseala din marmură şi mosaic veneţian. Interiorul bisericii a îmbrăcat haina frumoasă a picturii (în tehnica Fresco) şi s-a restaurant catapeteasma de către pictorul ieşean Virgil Moraru. Cu ocazia acestor lucrări, s-a schimbat şi mobilierul din biserică, iconostasele şi strănile credincioşilor, fiind executate în stejar sculptat de către maestrul Cârcei Ioan cu ucenicii săi din satul Grumazeşti-Neamţ. Tot atunci s-a introdus încalzirea centrala pe lemne. Toate aceste lucrări făcute din jertfa credincioşilor au fost încununate de sfinţirea Sfintei Meseşi a Sfântului lăcaş care a avut loc pe 4 septembrie 1994 de către I.P.S. Daniel Mitropolitul Moldovei si Bucovinei,înconjurat de un sobor de peste 20 de preoţi şi diaconi.

Preotul Vasile Ciornovalic  a primit cinstea de a sluji in aceste locuri,oferită de I.P.S. Daniel, începănd cu 1 decembrie 1997. În primii ani s-au facut lucrări de mici dimensiuni,cum ar fi:gardul din faţa bisericii din confecţie metalică,brâul la biserică din mozaic spălat,vopsirea tablei de pe acoperiş...

In 2002 s-au primit  5 hectare de pământ (primele 5 hectare fiind primite in 1993),fiind prins acum in titlul de proprietate şi terenul intravilan unde se aflau biserica, casa parohială şi anexele, făcându-se intabularea in 12 mai 2010. Titlul primit pentru terenul intravilan a facut posibila primirea autorizatiei de constructie si  pe 15 martie 2009 să fie sfinţit locul unde a fost ridicată casa socială,cu mansardă in suprafaţa de 80 de metri pătraţi, plus terasa in suprafaţă de 40 de metri pătraţi.Terasa este formata din 8 bolţi byzantine sprijinite pe 7 stâlpi de susţinere,totul din beton armat. In 8 septembrie 2012 interiorul casei era complet terminat şi mobilat, deşi era folosit de aproape 2 ani (noiembrie 2010).

In octombrie 2010 s-au inceput lucrările de consolidare şi reparaţie la casa  parohială, interior şi exterior,schimbându-se aproape toată tamplaria, după ce s-a facut subzidire. In 2011 s-a introdus apa curentă cu instalaţiile sanitare aferente la casa social si cea parohială şi s-a schimbat în întregime sistemul de încalzire centrală la biserică, dar s-a introdus şi la casa parohială.

In 22 martie 2009 a avut loc slujba arhierească, săvârşită de P.S. Calinic Botoşăneanul, aducind multa bucurie in sufletele crestinilor prezenti in numar mare. Atunci a vizitat si santierul, unde era pregatit cofragul pentru a turna a doua zi fundatia la casa sociala. Preasfintitul Calinic a avizat proiectul casei sociale, cu mentiunea de a fi construita cu terasa si mansarda, ceea ce da toata frumusetea acestei cladiri, pentru care ii aducem multumiri deosebite.

O alta zi de imensa bucurie si inalta traire duhovniceasca, a fost ziua de 13 ianuarie 2013.  Inalt Prea Sfintitul Teofan, dorind sa savarseasca o slujba misionara intr-o localitate unde nu a mai slujit, a fost aleasa parohia noastra de catre P.C. parinte protopop Vilie Dorosinca, caruia ii aducem multumiri deosebite.Astfel Dumnezeu in marea Sa bunatate si in continua purtare de grija, a randuit sa fie savarsita Sfanta Liturghie chiar de catre Intaistatatorul Bisericii din Moldova la inceputul anului aniversar, cand sarbatorim 100 de ani de la punerea pietrei de temelie a bisericii noastre. Multime mare de credinciosi din cele trei localitati ale comunei Tutora in frunte cu autoritatile locale, au venit pe un ger cumplit sa fie partasi la slujba savarsita de un sobor de sase preoti si trei diaconi in frunte cu blandul nostru mitropolit.

Alte fapte de cultură sau moment istorice in legatură cu biserica nu se cunosc.

Casa parohială

Lângă biserică, pe locul unei magazii, in primavera anului 1996, sub îndrumarea părintelui Toma Gradinaciuc, au inceput lucrările la casa parohială. În suprafaţă de 135 metri pătraţi, a fost construita din cărămidă,fiind învelită în tablă albă .

În vara anului 1997 lucrările susţinute financiar şi executate de creştinii parohiei Ţuţora au fost încheiate, facând astfel posibilă sfinţirea facută de părintele protopop Anton Frunză.

În octombrie 2010 s-a facut subzidirea la 60% din lungimea pereţilor exterior.

În vara anului 2011, s-a introdus apa curentă şi s-au facut instalaţiile sanitare şi de incălzire centrală.

În iunie-iulie 2012 s-au consolidat și reparat zidurile exterioare, fiind schimbată 80% din tâmplaria casei.

S-a păstrat pe cât a fost posibil aspectul iniţial al construcţiei.